am înţeles ce e, şi anume: diferenţa dintre un compliment şi un puls normal, la fel de natural ca tot ce e când îţi spune ceva.

oare. când n-o să-mi mai aud complimente.

eram un tiran pe scaunul din tramvai. îmi lipseau banii, contextul, locul, vremea – i-aş fi spulberat pe toţi, într-un nicăieriniciodată, şi repede, să nu mi se topească îngheţata pastelată din paharul de cristal oval, să nu treacă răsăritul roşu de pe cer, să m-arunc în dimineaţa asta în postura yoghină de salutul soarelui.

pe plaiurile blânde ale unei românii epurate.